Grâdina Zânelor
Teréz Oborni: Grâdina Zânelor - Studii despre principatul Transilvaniei
Transilvania a ocupat întotdeauna un loc aparte în istoria naţiunilor
română și maghiară deopotrivă. În secolul al XVI-lea, după bătălia de
la Mohács (1526) în care Regatul Ungariei a suferit o grea înfrângere,
înaintarea otomană și instalarea puterii otomane în Bazinul Carpatic au determinat provincia și comitatele de la răsărit de Tisa atașate acesteia să întemeieze un stat autonom, pe care contemporanii l-au numit principatul Transilvaniei începând cu anii 1570–1571.
Existenţa de 120 de ani a principatului Transilvania a fost marcată de poziţia sa între cele două mari puteri ale vremii: Imperiul Otoman și
Monarhia Habsburgică. Principatul a existat într-o relație de dependență față de cele două mari puteri, ca formație statală cu o suveranitate limitată. Însă, în numeroase cazuri, această relație de dependență a putut deveni atât de laxă, încât principii puteau să ducă o politică cu un grad de autonomie destul de ridicat. Micul stat apărut prin forţa împrejurărilor nu doar a supravieţuit, ci a creat o înfloritoare cultură proprie și, exploatând bogatele resurse naturale, o situaţie economică îndestulătoare, în ciuda deselor războaie prin care a trecut. Principatul a fost guvernat ca provincie de împăratul habsburgic Leopold I din Viena, prin decretul Diploma Leopoldinum din 1690, subordonându-l direct autorităților imperiale și, astfel, a încetat să mai existe ca stat independent.
Cititorii vor găsi studii despre această perioadă fascinantă scrise de un istoric
maghiar și publicate în ultimii ani în revista istorică din Ungaria “Rubicon”.
-------
După ocuparea Budei de către otomani în 1541, confruntările politico-diplomatice ce au durat aproape trei decenii din părțile răsăritene ale regatului Ungariei au dus în cele din urmă la coagularea principatului Transilvaniei. Dinastia Báthoreștilor, cea mai ilustră familie domnitoare a Transilvaniei, a asigurat încă din secolul al XVI-lea locul principatului printre statele Europei răsăritene, dar marele principe Gabriel Bethlen a obținut succese
și mai mari. La începutul veacului al XVII-lea, el a reușit să se alieze ligii statelor protestante și a adus astfel recunoaștere
internațională și prestigiu pentru sine și pentru țara lui, în ciuda dușmăniilor inevitabile.
Principatul Transilvaniei, în contrast cu ideile mai vechi privind izolarea sa, a fost de fapt o țară deschisă, unde au ajuns constant cele mai noi curente intelectuale ale vremii și unde și-au găsit o nouă patrie mulți refugiați habani și armeni, curteni italieni în căutare de poziții sau exilați
și refugiați din țările române învecinate și din regatul Ungariei.
Datorită în bună parte toleranței religioase adoptate, principatul Transilvaniei a asigurat națiunilor și comunităților sale un climat pentru propășire spirituală și culturală.
------
Teréz Oborni PhD (1960), istoric, a studiat istorie și arhivistică la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta (ELTE) și și-a început cariera ca referent la Arhivele Naționale ale Ungariei în cadrul departamentului Arhivelor instituțiilor centrale ale Transilvaniei. Din 1991 a predat la ELTE, apoi la Universitatea din Pécs și la Universitatea Catolică Pázmány Péter. Din 2004 este cercetător principal la Institutul de Istorie al Centrului de Cercetare Umanistică, fost al
Academiei Ungare de Științe, în prezent
în cadrul rețelei de cercetare HUN-REN (Hungarian Research Network), unde este și coordonator al departamentului de istorie modernă timpurie. Este profesor abilitat la ELTE. Domeniul său de cercetare predilect este istoria principatului Transilvaniei, dar s-a ocupat și de istoria guvernării și de problematica editării izvoarelor istorice din perioada premodernă. A publicat numeroase monografii ca autor și a editat și co-editat volume colective de studii.
Cuprinsul lucrării
Cuvânt înainte | 7
În umbra vulturului Jagiello. Familiile Szapolyai şi Jagiello
în secolul al XVI-lea | 11
Lupta lui Ferdinand de Habsburg pentru tronul Ungariei | 19
Oare a cui ar fi fost ţara dacă soarta i-ar fi acordat mai mult
timp regelui Ioan? | 33
Umilirea Isabellei. Alungarea reginei neajutorate | 47
Naşterea principatului Transilvaniei | 65
Gheorghe Martinuzzi | 77
Moartea lui Martinuzzi. Crimă în castelul din Vinţu de Jos | 93
Soarta Ardealului. Planurile curţii de la Viena pentru redobândirea
Transilvaniei, 1557–1564 | 105
Dilema Transilvaniei. Principatul la răscrucea dintre imperii | 117
În dublă dependenţă. Statul Principatului Transilvaniei | 131
Transilvania. Absolutism sau centralism bazat pe stări? | 143
Principissa. Soțiile de principi ai Transilvaniei | 155
Arte et marte. Gabriel Bethlen păstrează Transilvania | 175
Comitate și scaune în Transilvania | 193
Insula toleranței religioase. Rolul Reformei religioase
în organizarea statului transilvănean | 217
Titlurile principilor transilvăneni | 227
Descrieri de călătorii în Transilvania din secolul al XVI-lea | 255
Index de nume | 267